despre daci

dupa 1990, parca prelungind abuzul propagandistic comunist, cei care au scris despre daci au cazut in alt pacat. daca inainte, arheologia seaca era interpretata in asa fel incat poporul asta sa para unul proletar, condus de un secretar general in lupta impotriva imperialistilor, dupa rascoala s-a cazut in extrema cealalalta, dacii devenind niste imperialisti care s-au intins in toata europa, ba chiar in toata lumea (vezi faimoasele teorii ale lui napoleon savescu, cred ca asta-i numele). Oricum, studii substantiale si riguroase au lipsit cu desavarsire, majoritatea ramanand obscure pe buna dreptate, prea inclinate spre simpla contabilitate a cioburilor descoperite sau, dupa caz, de-a dreptul fanteziste.

insa a aparut ceva interesant si anume un profesor, absolvent de istorie-filosofie la Cluj, domnul Dan Oltean. Nu stiu prea multe despre dumnealui insa am citit una din cartile lui, “Burebista si Sazmizegetusa” aparuta la editura Saeculum. Din cautari cu google am descoperit ca a mai scris o carte pe tema asta si anume “Religia Dacilor”, la aceeasi editura. O sa ma refer doar la prima caci doar pe asta am citit-o deocamdata dar sigur o voi citi si pe cea de-a doua pomenita de mine (prima in ordinea aparitiei de fapt).

Autorul se apleaca intr-un mod riguros stiintific, cu argumente foarte bine articulate si cu oarece condei asupra perioadei (si nu numai) regelui dac Burebista. Dovedind viziune si o mare eruditie, la care se adauga putere de sinteza si de interpretare, acesta ne infatiseaza intr-o noua lumina, foarte plauzibila, ferita de speculatii si fantasme, realitatile epocii respective.Nu se margineste numai la subiectele din titlu ci trece in revista sintetic istoriile precedente, personalitatile si evenimentele contemporane regelui dac, precum si interpretarile istoricilor ale caror lucrari sunt relevante pentru perioada. Ne sunt infatisate reformele militare, religioase, administrative si chiar reforma morala infaptuita de Burebista si marele preot Deceneu, in contextul realitatilor politice si militare ale epocii, edificarea marii capitale Sarmizegetusa – noul munte sfant al dacilor si multe altele.

cei pasionati de istorie, mai ales de cea a dacilor, nu vor avea decat de castigat.

 

o zi prea ploioasa

 

Astazi a fost inmormantat Dobrin. A plouat toata ziua mocaneste si 5000 de oameni au asistat la slujba de pe stadionul de langa Trivale si l-au insotit pe ultimul drum. In ultimele doua zile, mii de oameni din toata tara au trecut pe la stadion, sa-l vada si sa-i aduca ultimul omagiu. Stiu, suna cam cliseistic fraza de mai sus dar inmormantarea asta, fata de altele mediatizate de presa, a avut demnitate si simplitate, lucruri care lipsesc din ce in ce mai mult azi. Au lipsit, din fericire, stridentele care apar in media in astfel de ocazii. Probabil Realitatea TV a considerat ca e sub demnitatea lor sa caute audienta de la un fotbalist. Ei sunt intelectuali, nu ar da bine. Foarte bine au facut pana la urma, oricum nu era se incadra in demagogia pretioasa pe care o practica. Si acum despre Print. Sau gascan, cum vreti sa-i ziceti. Lucurul care m-a frapat cel mai mult cu privire la el, caci nu l-am vazut jucand, e modul in care povesteau cei ce l-au privit pe teren . Absolut toti, fara exceptie, afisau un zambet cald, pe alocuri chiar tamp, ca cei cazuti in admiratie in fata unei minunatii . Apoi, chiar si cei mai incruntati lasau sa se odihneasca oleaca sprancenele si fata li se lumina.

De fapt, cum spunea cineva, Gascanul nu juca fotbal ci se juca fotbal. Dealtfel, am descoperit cu stupoare zilele trecut in presa cateva randuri scrise de el. Spun stupoare pentru ca parca mi-am revazut o parte din copilaria mea in fata ochilor. Am crescut in Pitesti, chiar in zona de langa Strand, unde era pe vremuri ( n-am prins-o ) vestita Marcana pitesteana unde se jucau copiii din cartier fotbal pe nisip, desculti. Pe vremea mea se mai imburghezise lumea. Aveam mingi de cauciuc de 18, sau de piele, cateodata, si obligatoriu tenesi . Jucam de dimineata pana seara, in vacante mai ales, cand era ziua mai lunga dar nu ne dadeam inapoi nici de la jocul pe zapada sau in noroi. Asa povestea si Gascanu si chiar mergea mai departe si spune ca i-ar placea ca fotbalul sa se joace 6 zile, ca ciclismul. Si are dreptate. Ma uit azi la copii si constat ca nu se mai joaca decat pe jumatate. Probabil de aici vine si problema sportului nostru: copiii nu se mai joaca . Sper ca intr-o zi, cineva cu mai mult har ca mine, regizor sau scriitor, sa spuna lumii povestea Printului din Trivale.